Catedrala arhiepiscopala - cel mai mare lacas de cult ortodox din oras - a fost ridicata intre anii 1863 si 1885, insa sfintirea sa cu hramul „sfintii Apostoli Petru si Pavel" a avut loc in 1895. Catedrala din Constanta, zidita in stilul neo-bizantin, din caramida presata, impune prin monumentalitatea fatadei si prin turnul inalt de treizeci si cinci de metri.

Grav avariata de bombardamentele din timpul celui de-al doilea razboi mondial, biserica a fost redeschisa in 1951, dupa finalizarea lucrarilor exterioare pentru consolidarea turlei principale. Mobilierul format din strane, policandre, candelabre si sfesnice, inclusiv vechea catapeteasma au fost executate dupa planurile arhitectului Mincu la Paris.

Ceea ce da insa astazi valoare deosebita acestei biserici este noua pictura in stil neo-bizantin, executata in tehnica de fresca intre anii 1959-1965. In regruparile de panouri s-a pastrat vechea iconografie bisericeasca, dar s-a urmarit si o adaptare istorico-locala, integrandu-se intre scenele si figurile crestine consemnate de traditia crestina, momente istorice legate de viata crestina a Dobrogei precum si martiri crestini din zona dintre Dunare si Marea Neagra.

In aceasta Catedrala se afla icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului facuta in 1932 dupa vestita icoana „Prodromita" de la schitul Prodromul din sfântul Munte Athos - Grecia, pastrata trei ani in schitul Durau-Neamt, iar in 1935 adusa aici de catre episcopul Gherontie Nicolau.

In parcul ce inconjoara catedrala se afla un complex arheologic in care sunt identificate elemente ale orasului antic Tomis, ctitorit de grecii din Milet in urma cu mai bine de 2.600 de ani.